Never be satisfied with what you achieve, because it all pales in comparison with what you are capable of doing in the future!
marți, 8 martie 2011
Mama (8 martie 2011)
Sentimentele nu se masoara in cuvinte, nu au margini, dar pot fi citite pe chip. Un zambet dulce, o voce calda, vorbe duioase, o mangaiere blanda… Cat de zadarnica imi pare incercarea de a descrie emotia pe care o simt cand vorbesc despre persoana careia ii datorez totul; viata, fericirea, dragostea, cunoasterea! Sa o iubesc, ar fi putin, sa o admir, nu ar fi suficient, sa o respect, ar fi doar o infima parte din tot ce merita…Ea este leaganul de alinare in momentele de tristete, este vorba domoala ce ma incurajeaza, este lumina de la care primesc putere. Ea ma indruma, ea ma invata, ea ma intelege. Ea ma sfatuieste si ma ajuta. Ma sustine cu optimismul ei si ma cearta cu intelepciune. Inima ei este un adanc abis la capatul caruia gasesc intotdeauna iertare. Dragostea pentru adevar, pentru dreptate cerne pe chipul ei un zambet exigent atunci cand gresesc la fel cum primavara presara flori firave peste pamantul rece atunci cand afara este inca zapada. Sa fiu buna, rabdatoare si sensibila am invatat de la ea ; si… ca o comoara pe care inca o rascolesc, caut sa descopar binele in simplitatea calitatilor ei. E o forta magica, o perfectiune inefabila; bunatatea si caldura din sufletul ei. Sentimentele mele sunt mai puternice si mai transparente decat orice vorbe frumoase. Cuvintele palesc, isi pierd intelesul si puterea, in fata ta, Mamă!!!
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Aimer la vie
Quand l'impossible entourne son histoire
on s'appuie contre rien,
on cherche les anciens souris, on jette tous les pouvoirs,
on attend hors d'haleine la fin.
Aveugle de chagrin, de larmes, de doute
on temoigne au ciel d'hiver
que le courage de vivre n'existe plus,
que ce rêve n'aura aucune suite.
Pourquoi cesser d'aimer le monde
et habiter les douces ténèbres?
Pourquoi resentir l'impossible,
Quand l'espoir est la seule qui doit être?
on s'appuie contre rien,
on cherche les anciens souris, on jette tous les pouvoirs,
on attend hors d'haleine la fin.
Aveugle de chagrin, de larmes, de doute
on temoigne au ciel d'hiver
que le courage de vivre n'existe plus,
que ce rêve n'aura aucune suite.
Pourquoi cesser d'aimer le monde
et habiter les douces ténèbres?
Pourquoi resentir l'impossible,
Quand l'espoir est la seule qui doit être?
Meine konfusen Gefühle
Ich bin weder traurig noch glücklich. Ich bin weder glücklich noch traurig. Ich bin weder Alles noch Null. Eine Träne wäre ein Lächeln als, aber ich will weder weinen noch lächeln. Ich will weder leben noch sterben. Ich liebe dich nicht, aber ich hasse dich nicht. Ich will nicht dich neben mir sein, aber ich will um dich nicht kommen. Ich habe dich neben mir gehabt, aber ich habe um dich gekommen. Ich habe dich geliebt und jetzt hasse ich dich. Ich bin gelächelt und jetzt weine ich. Ich bin Alles gewesen und jetzt bin ich Null. Ich bin glücklich gewesen und jetzt bin ich traurig. Du hast mich gestreichelt, aber jetzt schmerzt es mich. Aber trotzdem... Ich habe um dich nicht gekommen weil ich dich nicht gehabt habe. Ich hasse dich nicht weil ich dich nie geliebt habe. Ich weine nicht weil ich nicht gelächelt bin. Ich bin nicht Null weil du nicht mich Alles sein gewollt hast. Ich bin nicht traurig weil du mich nicht glücklich gemacht hast. Es schmerzt mich nicht weil du mich nie gestreichelt hast. Ich will nicht sterben weil ich mit dir nicht gelebt bin; ich nur geträumt habe...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)